Ai vrea o relație dar… te simți prins între singurătate și teama de a face pașii care duc de la singurătate la a fi cu cineva. Eu cred în principiul conform căruia monștii de sub pat sunt de speriat nu pentru că sunt monștii ci pentru că nu ne uitâm la ei. Așa că haideți să vedem care sunt cele mai des întâlnite temeri atunci când vine vorba de a lăsa nefericirea dar siguranța singurătății pentru împlinirea dar nesiguranța unei relații?
Mi-e teamă că o să sufăr. N-ar fi frumos dacă am trăi într-o lume în care fiecare dintre noi am avea grijă de sensibilitățile celorlalți și le-am trata cu delicatețe și considerație? Sigur că da, dar nu așa se întâmplă. Unii dintre semeni procedează așa, alții nu. Dar nu e păcat să îl ratezi tocmai pe acela care ar putea să te trateze așa numai pentru că te ferești de cei care te pot răni?
Mi-e teamă să fiu cu cineva. Viața așa cum o știi, chiar dacă e imperfectă are confortul familiarității. Poate că nu îmi place tot timpul, dar măcar știu în amănunt cum arată viața mea. Noi, ființele inteligente, nu ne pricepem foarte bine să ieșim din zona de confort. Ceea ce știu pare sigur, ceea ce nu știu pare nu numai nesigur dar și potențial periculos. Totuși, toate lucrurile pe care le cunoști azi în amănunt au fost cândva necunoscute. Dacă admiți că măcar o parte dintre ele îți plac astăzi, înseamnă că ești de acord că viitorul e doar necunoscut, și nu, în mod obligatoriu, periculos sau neplăcut.
Mi-e teamă să las pe cineva să mă cunoască. Unul dintre factorii care contribuie cel mai mult la evitarea necunoscutului este sentimentul de vulnerabilitate. Doar că apropierea de o altă persoană este direct proporțională cu gradul de autodezvăluire. Suntem obișnuiți să încercâm să prezentăm în lume variata noastră îmbunătățită. E lesne de înțeles de ce ne sperie posibilitatea ca cineva să ne vadă dormind cu gura deschisă, de exemplu. Spunând o prostie sau arătând vreo altă slabiciune. Vestea bună e că și celălalt este în aceeați situație. Indiferent ce crede despre asta, e departe de a fi perfect. Și probabil, are de gestionat același tip de temeri.
Mi-e teamă că nu voi găsi persoana potrivită. E perfect în regulă să avem standarde. Dar dacă sunt prea elaborate ne vor împiedica să lăsăm realitatea să ne suprindă. Culmea este că, așa cum dovedesc studiile, alegerile parteneriale pe care le facem în relațiile care se dovedesc a fi de lungă durată nu pareau au de-a face cu standardele inițiale. Așa că, realitatea pare că ne surprinde oricum. Am putea să-i dăm o țansă să facă asta mai repede.
Mi-e teamă de ce va spune familia mea. Membrii familiei tale se numără, cel mai probabil, printre muritorii care te cunosc cel mai bine. E deci util să le asculți părerea. Totuși, decizia își aparține. Până la urmă, e viața ta. Iar studiile arată că, de cele mai multe ori, dacă cuplu pare că are o relație armonioasă, familia sfârșește prin a accepta noua alianță.
Mi-e teamă că va trebui să îmi schimb stilul de viață. Aici n-am ce să spun. Probabil că nu te vei mai putea uita la meci în fiecare seară sau, respectiv, la canalul de modă preferat. Dar, cele mai multe cupluri, ajung să găsească o cale de mijloc. În plus, dacă stilul tău de viață era perfect și nu lipsea nimic, probabil că nu citeai acum articolul de față.
Acestea sunt cele mai întâlnite temeri. Probabil că mai sunt și altele. Dar, oricare ar fi ele, eu zic că dacă simți că își lipsește o relație e cazul să găsești curajul de a face pașii către ea.
(imagine: http://braithwaiteinnovationgroup.com)
Leave a Reply