A mânca sănătos – modă, obsesie sau sănătate

mancatul sanatos

Ideea pentru tema de azi a pornit de la un articol Psychology today. Îl găsiți aici dar articolul vorbește despre un studiu efectuat pe șoareci de laborator care avansează și argumentează ideea că mîncatul sănătos ar putea fi o reprezentat de o rețetă individualizată, în funcție de ADN-ul posesorului de dietă. Argumentul? Studiul pare să demonstreze că metabolismul este o chestie individualizată și nu poate fi deci definit de o dietă generalizată, a mânca sănătos purtând astfel amprenta individului.

O dată cu articolul s-a reactualizat și frustrarea omului care s-a luptat cu tendința la îngrășare o viață întreagă și care, o parte din viața întreagă de până acum,  a vânat vânt în căutarea soluției care să rezolve problema definitiv și revocabil.  De la (celebra, la vremea ei) supă de varză la alergat 120 km pe lună, psihoterapeutul aici de față le-a încercat pe toate. Am avut ceva timp la dispoziție, de vreme ce am 48 de ani și m-am oprit din cursa asta acum vreo 5 ani. Atunci m-am decretat năucită de toate dietele marketate și am decis că vreau să gândesc cu propriul cap. Nu am pretenția că sunt nutriționist, dar am argumente pentru concluziile la care am ajuns. Cea mai importantă dintre ele fiind aceea că marea problemă nu e ce mâncăm ci că mâncarea este mult prea la îndemână. Pe vremea bunicilor mei, atunci când te hotărai că ai mânca un pui, friptura avea pene și alerga prin curte. Până să îi faci cunoștință cu ceaunul aveai să îl prinzi, să îi sucești gâtul, să îl cureți de pene. Lucrurile nefiind simple, te mărgineai la cât ajungea din orătanie pentru toată lumea. Acum, te duci la supermarket, iei mai mult decât ai nevoie (că doar ai cu ce și e și la ofertă), te duci cu mașina, urci cu liftul și tigaia e deja pe foc. Și dacă aveți impresia că la vegetarieni e diferit, ei bine, și morcovii se găsesc la fel de simplu. Oricare om care a făcut sport asistat de vreun device care măsoară caloriile consumate, înțelege relativ repede că viața e nedreaptă, având în vedere a că o tură de Herăstrău de 6 km echivalează cu 5 minute de mâncat ciocolată la televizor.

In fine, nu despre asta vreau să vorbesc, ci despre unde tragem linia dintre a trăi sănătos și a fi obsedat. Obsesia are deja și un nume – orthorexia. Termenul este format din ortho care înseamnă corect și rexia care înseamnă dorință.  La prima vedere o alăturare pozitivă, nu? Ei bine, prea mult dintr-un lucru bun fiind un lucru prost, o dorință de corectitudine care îți ocupă toată ziua se numește obsesie.

Ca multe alte tulburări, și obsesia pentru mâncatul sănătos are la bază o emoție. Frica. De care o fi ea… De îngrășare, de moarte, de respingere, de boală, de neputință. Și un mecanism de bază al fricii – justificarea pozitivă. N-o să vezi vreun obsedat al vreunei diete (indiferent de care o fi ea) că se prezintă ca un om chinuit de frica de boală ori de moarte ori de respingere. Nu, nu.  Întotdeauna o să fie vorba de sănătate și well-being. De altminteri, panica și amenințarea cu boala ori (mai rău) decesul fac parte din marketing-ul aferent majorității dietelor.  De la număratul caloriilor, la cititul etichetelor, la evitatul glutenului, la evitatul gătitului sau crescutul personal al morcovilor, oricare dintre noi avem o preocupare, mai mult sau mai puțin serioasă legată de mâncare.  Asta, în timp ce durata estimată de viață crește și planeta se suprapopulează. Semn că, indiferent cât de mult greșim, o fi ceva ce facem și bine.

Nu mă înțelegeți greșit. Cred că dintr-un stil de viață sănătos au nevoie să facă parte și mișcarea și o alimentație echilibrată și adaptate la nevoile particulare ale fiecărui individ. Și cel puțin 7 ore de somn.  Și mai cred că, oricare dintre noi, știm când ajungem să semănăm cu omul care își întreabă medicul dacă poate trăi 100 de ani dacă mănâncă doar o dată pe zi, nu fumează, nu bea și nu face sex. Și, tot oricare dintre noi, avem să găsim rețeta prin care să evităm răspunsul din banc, respectiv – „sigur că da, dar nu înțeleg la ce o să vă folosească.” Nu de alta, dar există o linie fină între a mânca sănătos și a fi obsedat mâncatul sănătos.

(imagine: news.therawfoodworld.com)


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *