Poate că vă surprinde titlul de vreme ce mă ocup cu psihoterapia. Se presupune că a face oamenii să vadă partea plină a paharului e treaba mea. Corect, așa și este. Dar unde ne oprim? Pentru că o fi gândirea pozitivă foarte bună dar nu rezolvă toate problemele. Să îți pese de ceilalți și să fii bun cu ei, să le ierți și să le înțelegi greșelile, să treci mulțumit și grațios prin viață, să privești viitorul cu optimism și entuziasm sunt toate lucruri pozitive. Doar că lucrurile nu sunt întotdeauna atât de simple. Să ții cont de ceilalți e în regulă atât timp cât ei contează pentru tine iar punerea în practică a „ținutului de cont” nu are ca rezultat scoaterea ta din calcul. Să fii bun cu ceilalți e absolut OK cu condiția ca beneficiarii să o marcheze ca bunătate și nu ca slăbiciune. Să fii înțelegător e util atât timp cât și beneficiarul înțelegerii e pregătit să facă adnotări privind așteptările lui. Să fii fericit și optimist e cel mai bun lucru. Exceptând cazul în care, de exemplu, ești dependent de jocuri de noroc, caz în care fix atitudinea pozitivă te bagă în bucluc.
Realist privind lucrurile, gândirea pozitivă are beneficiile dar și limitările ei. Beneficiile se regăsesc peste tot. De la The Secret, până la cărți de auto-antrenare în ale gândirii pozitive. Și eu cred că e important să înțelegi că pentru orice lucru de care ai a te plânge există opusul lui pe care ți-l dorești și că e mai util să îți schimbi pozitiv formulările interne sau în raport cu ceilalți. Și eu cred că e de folos să formulăm încurajator povestea pe care ne-o spunem despre realitate chiar și atunci când realitatea ne calcă zdravăn pe bombeurile existențiale. Nu în ultimul rând, și eu cred că a deprinde obișnuința de a genera scenarii alternative pozitive scade mult nivelul de anxietate.
Ce nu cred însă este că ajunge să gândești pozitiv pentru ca lucrurile să se întâmple. Nu de alta, dar nici să gândești negativ nu e suficient. Altminteri toți am câștiga la loterie sau am fi permanent sănătoși tun și niciunul dintre noi nu am avea vecini scandalagii sau parteneri nervoși de trafic. Altfel spus, eu aș da gândirii pozitive rang de unealtă utilă în gestionarea existenței mele și nu pe cel de generator automat de bunăstare existențială.
Am cunoscut oameni atât de preocupați de generare de gândire pozitivă că nu prea mai apucau să facă altceva. Sau oameni pe care un optimism exagerat i-a adus în situații fără de ieșire. Iată aici un studiu care demonstrează practic ce aduce prea multă gândire pozitivă: lipsă de energie pentru a mai face ceva în afară de a visa cu ochii deschiși. Lucru explicabil de altfel, pentru că acesta este unul dintre dezavantajele gândirii pozitive: face să pară că lucrul dorit s-a întâmplat deja. E drept că asta reduce nivelul de stres și relaxează dar, implicit, demobilizează. Alt dezanvantaj este că de vreme ce se concentrează pe rezultat, nu prea are treabă cu soluțiile, cu modul în care ajungi de unde ești azi (din locul în care nu ai ce vrei) acolo unde își dorești. Găsiți aici alt studiu care a demonstrat că gândirea pozitivă singură nu ajută la pierderea în greutate, ci din contră.
Ca de obicei, eu cred că adevărul se află în echilibru. Reformularea pozitivă și gândirea pozitivă despre găsirea de soluții sunt, zic eu, o formă de gândire pozitivă integrată în realitate. Am găsit și pe cineva care i-a dat un nume: „mental constrasting”. Care propune combinația dintre a te gândi la rezultat și apoi de a dedica tot atât timp de visare pentru găsirea obstacolelor. Una caldă, una rece – cum ar spune o veche zicală. Rezultatul are legătură cu visul iar obstacolul este bătaia de cap provenită din realitate. Așa putem combina ce e mai bun din vis și din realitate: relaxare și speranță dar și mobilizare și perseverentă.
(imagine: thisfragiletent.com)
