Ce sunt jocurile de noroc și de unde ni se trage pacostea? Nimic nu-i nou sub soare, așa că și jocurile de noroc sunt vechi de când lumea. La începuturi aveau chiar și scopuri mai mărețe, nu doar câștigul. Până la urmă aruncarea de zaruri sau bețe și interpretarea viitorului în consecință era tot un fel de joc de zaruri sau ruletă doar câștigul fiind diferit dar la fel de iluzoriu (bani versus controlul viitorului) . La fel de adevărat este că jocurile de noroc nu au avut o reputație prea bună de-a lungul vremii deși altminteri au fost implicate în procese surprinzătoare. Cel mai bine cunoscut este probabil cel al trasului la sorți al cămășii lui Cristos. Ce se știe mai puțin este că, nu o dată, de-a lungul istoriei sorții (deseori chiar zaruri) au fost utilizați pentru decizii (de unde le vine și numele) de viață și de moarte, respectiv pentru desemnarea unui criminal și respectiv pentru pedepsirea lui cu moartea. Și poate credeți că se întâmpla în evul mediu dar, nu,  pe la 1800 în Suedia încă mai funcționa sistemul.

Organizarea jocurilor de noroc la scală reprezentativă,  sub formă de case de joc sau cazinouri a început prin secolul al XV-lea și tot atunci au început și loteriile să devină populare. Prin secolul al XVII-lea subiectul a devenit de interes și pentru matematicieni și așa s-a dezvoltat domeniul reprezentat de teoria probabilităților.  Încet, încet societatea a schimbat atitudinea față de joc și așa am trecut de la clasificarea de viciu (ori infracțiune) la cea de slăbiciune umană și ulterior la cea de modalitate de petrecere a timpului liber (uneori chiar de mare clasă, de unde și Monte Carlo și Agentul 007, cu martini-ul lui cu tot). Au venit mai apoi zilele de glorie ale internetului și iată că la începutul secolului XXI aproximativ 4 din 5 cetățeni ai țărilor dezvoltate se dădeau la jocuri de noroc, cel puțin ocazional. Ceva mai înainte de asta, prin în anii 80-90 jocul a început să fie privit și în varianta lui patologică și respectiv încadrat la categoria disfuncționalități cognitive. Urmare a acestui fapt s-au pus la punct și strategii de intervenție psihologică, cele mai de succes fiind (chiar și astăzi) cele cognitiv-comportamentale.

Dar nu despre asta vreau să vorbesc mai departe, ci despre faptul că, în ciuda denumirii, jocurile de noroc nu au legătură cu norocul. Ci cu câteva fenomene specifice lor. Haideți să vedem care sunt acestea. Primul dintre ele ar fi eroarea jucătorului care are la bază credința greșită că dacă un fenomen se repetă într-o anumită formă atunci va fi urmat de un fenomen diferit. Practic, asta ne face să credem că dacă am jucat la loto timp de 10 ani și nu am câștigat, avem șanse cu mult mai mari să o facem decât atunci când ne-am apucat. Realitatea tristă dar științifică ne spune că probabilitatea ca un eveniment să se petreacă este întotdeauna aceeași. Așa că dacă pierzi în mod repetat, degeaba speri că ai mai multe șanse să câștigi. Tot asta explică și de ce, tot științific demonstrat, întotdeauna câstigă Casinoul și nu jucătorii.

Următorul ar fi optimismul, pentru care în acest caz se aplică principiul conform căruia un lucru bun poate fi un lucru prost. Ei bine, în cazul jocurilor de noroc, buna dispoziție este o veste proastă de vreme ce știința ne spune că tendința de asumare a riscului este direct proporțională cu gradul de optimism. Tindem să credem că dacă ne simțim bine, ni se vor întâmpla lucruri bune. Științific privind lucrurile, optimismul nu e factor de influență în teoria probabilităților, singura care are legătură cu jocurile de noroc.

Mai departe, intervine un model particular al efectului de turmă. Din ce miza e mai mare de aia nu vreau să o ratez. Așa se face că ori de câte ori se reportează mult la Loto, tot poporul cumpără bilet nevrând să rateze ocazia.

Avem pe urmă, justificarea acțiunilor, adică tendința naturală de a căuta să facem pace cu deciziile noastre și, deci, nevoia de a le găsi justificări. Care ne ajută să înțelegem de ce , dacă am pierdut mult, de la un moment dat încolo am nevoie să justific pozitiv ce fac. Devine cumva “logic” să recuperez pierderea, care se transformă astfel din pierdere într-un fel de investiție, un fel de sumă reportată care nu așteaptă decât ocazia potrivită să ajungă la mine. Am auzit, nu o dată, în cabinet sintagma “joc pentru că vreau să îmi recuperez investiția”.

Ultimul fenomen al fi cel al superstiției. Jocul de noroc este, prin definiție guvernat de întâmplare. Totuși, orice jucător care se respectă ajunge să își formuleze o teorie care pare că furnizează un sistem de gestionare al întâmplării.  Ca de exemplu credința că o „păcănea” la care nu s-a câștigat de mult e pe cale să devină câștigătoare, obținerea numerelor la loto după o anumită procedură (de la vis, la pusul copilului de tâță să le aleagă), îmbrăcatul cu anumite haine norocoase, etc.

De ce e important să devenim conștienți de procesele de mai sus? Pentru că, dincolo de neurobiologia adicției, ele sunt cele care favorizează și întrețin comportamentul adictiv pentru că par a oferi o justificare logică pentru menținerea comportamentului. Conștientizarea lor e parte din procesul prin care pot lucra la recuperarea controlului asupra vieții mele, dacă am ajuns să o sacrific pe altarul jocurilor de noroc de orice fel. Altfel spus dacă am trecut de granița în care mă distrez și ajung în situația în care jocul de noroc devine o necesitate.

(imagine: belmontcountyhealth.com)