Uite că a venit faimoasa și vulnerabila zi a începutului. Mai ales vulnerabilă, ceea ce justifică alegerea pozei. Așa încât, ca orice psiholog vulnerabil care se respectă, zic că e potrivit să încerc să explic ce fac, de ce m-am apucat, unde vreau să ajung și ce-mi doresc.
Îmi place să spun despre mine că sunt un purtător de felinar ce însoțește oameni în drumul lor interior spre lucruri pe care ei încă nu știu că le cunosc. În limbajul curent, asta se cheamă psiholog.
De apucat, m-am apucat pentru că – să folosesc un clișeu – mi-am găsit vocația. Adică formulat mai puțin complicat, e prima dată în viață când nu numai că nu vreau să ies la pensie dar zâmbesc când mă trezesc dimineața. Muncesc de la 18 ani și am împlinit 45, așa că asta e ceva.
Până să ajung să îmi dau seama de vocație, am înțeles cât de important este să te înțelegi pe tine, să ai curajul să vezi ce vrei și, mai ales, ce nu vrei, să conștientizezi care sunt procesele prin care ajungi să faci alegeri și să le poți folosi în ajutorul tău. Slavă cerului, am avut o existență suficient de complicată încât să am teren pentru exersat. Nu am o viață perfectă, dar îmi înțeleg alegerile și am făcut pace cu ele.
Îmi doresc să reușesc să cobor meseria aleasă din înălțimile unde doar „nebunii” și „nefericiții cu probleme mari” ajung să apeleze la psiholog și să o aduc în viața firească a omului care își dorește să înțeleagă cum îi funcționează mintea și să aleagă să și-o folosească pentru el și nu împotriva lui. Cum îmi place mie să spun – să ai o minte în cap și nu un cap în minte.
Un atac de panică sau un episod depresiv îți tulbură semnificativ existența dar nu ajungi aici dintr-o dată. Ajungi aici parcurgând un drum de-a lungul căruia ai ignorat semnale. Profilaxie? Poate fi și asta… Dar poate fi optimizarea ta și a vieții tale cu lucruri și prin cuvinte simple.
Lucrurile mari sunt făcute din lucruri mici. A spune “nu”, a ști să fi singur fără să te simți singur, a înțelege cum îți influențezi trăirile prin dialogul tău interior și implicit cum poți face asta în așa fel încât să te ajute, nu să te încurce, sunt toate lucruri mici. Dar, dacă le punem la un loc, ajungem la un lucru mare – viața trăită.
Îmi propun deci să pun în scris, fără cuvinte complicate, ce știu și am văzut că funcționează. Și sper să vă conving că interacțiunea cu un psiholog (adică psihoterapia) nu e doar un remediu pentru cei bolnavi ci poate fi și un generator de viață nouă și eficiență personală.
Și, deloc în ultimul rând, îmi doresc să pot avea privilegiul de a fi purtătorul de felinar potrivit pentru mulți, mulți oameni.
Dar, până atunci, cu următoarele postări o să încerc să pun laolaltă câteva lucruri despre cum conjugăm omul, adică ce putem face cu trecutul, prezentul și viitorul nostru.
Leave a Reply