Cafeaua de duminică

carte
Eu cred în “mă distrez, deci învăt” și mai cred că lucrurile importante sau interesante nu sunt neapărat academice sau complicate. Cafeaua de duminică este asezonată cu o gluma, o temă de dezvoltare personală, o recomandare de film și una de carte. Mă strădui să le grupez în jurul unei teme și să impărtășesc în câteva cuvinte ce au adus pentru mine în incursiunile mele spre autocunoaștere.

Iată recomandarea pentru film de azi. Dacă vă sună bine, vă puteți abona la newsletter și veți primi “Cafeaua de duminică” în fiecare duminică.

“The Final Cut (Memorie finală) (2004)
Un film cu Robin Williams cere, aproape întotdeauna, o seară liniștită și, după vizionare, un pic de timp pentru a așeza în biblioteca ta internă ce ai văzut. Așa e și de data asta…

N-o să vă spun din firul epic mare lucru. Vă las plăcerea. Dar m-aș opri la ceea ce mi-a cerut timp de gândire mie si m-a făcut să reiau filmul de la capăt. Ideea este că devine posibil, undeva în viitor, să implantezi un cip în capul omului, care să memoreze toate amintirile până la moarte. Informațiile astfel obținute se puneau cap la cap într-un soi de memorial odată cu plecarea omului din viață. Filmul cu pricina era vizonat de familie și prieteni.

Prima întrebare care a venit rapid și-a fost: “hmmm … oare câte din lucrurile făcute de mine până acum ar mai fi fost făcute de mă uitam la posibilitatea ca lumea să le știe? E drept, când mor… Dar totuși…” Aceeași întrebare o fi avut-o si scenaristul pentru că, odată cu cipul, în film apare si editorul de imagine – adică cel ce urma să facă acceptabil filmul vieții omului și să taie cadrele mai greu de digerat pentru familie și prieteni.

Și asta mi-a adus aminte de cât de puțin știm despre ceilalți și, implicit cât de puțin lăsăm să se știe despre noi. Pentru că, după cum zicea un mare om, pentru fiecare dintre noi e mult mai simplu să luptăm pentru principii decât să trăim după ele.

Așa încât, editorul de imagine și viața lui din film sunt ilustrarea axiomei că nimeni nu vrea să afle tot adevărul.

După film m-am străduit să fac o listă cu ce n-aș fi făcut de aveam parte de cip. M-am străduit o vreme și apoi am luat decizia că baza rămâne în editorul de imagine. Pentru că altfel scoteam din viața mea cam mult din ceea ce m-a făcut să fiu ceea ce sunt.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *