Consumăm griji încă de la micul dejun . Odată cu primele știri. Ne ocupâm apoi de gestionarea grijilor din plan profesional. Odată ajunși acasă, e momentul potrivit pentru grijile cu tentă personală. Anxietatea e un mare consumator de energie. O perioadă de griji intense te lasă fără baterii, lipsit de puterea de a mai face și altceva în afară de a te îngrijora. Dar oare care sunt trucurile prin care operează anxietatea?
Îngrijorarea pentru viitor. Suntem învățați de mici că “frica păzește pepenii”. Cumva, de cele mai multe ori prin educație, ajungem la concluzia că îngrijorarea ne pune la adăpost de potențiale dezastre viitoare. Ca și cum, frica mea de astăzi ar avea o capacitate modelatoare.Ca și cum ar putea influența pozitiv viitorul. Baza de operare a fricii este viitorul. Și este cu atât mai eficientă cu cât nici unul dintre noi nu putem ști, cu siguranță, ce se va întâmpla în viitor. În plus, cu cât ne străduim mai mult să nu ne gândim la ce ne îngrijorează, cu atât gândurile negative devin mai puternice.
Intoleranța la incertitudine. Îngrijorarea poate fi definită ca un fel de alergie la incertitudine. Creierul nostru este proiectat să interpreteze incertitudinea ca fiind periculoasă. Logic vorbind însă, incertitudinea e doar… incertă. Ce nu știu nu e neapărat periculos. Și nici faptul că mă cunosc cu ursul nu mă scutește de surprize.
Distorsionarea realității. Frica este un foarte bun regizor. Ia realitatea prizonieră și ne dezorientează cu scenarii care, deși par realiste, nu sunt deloc așa. Dacă eu am o preocupare, frica o va lua în primire și va distorsiona realitatea astfel încât să corespundă preocupării mele. Dacă eu sunt o persoană îngrijorată de felul în care arăt atunci remarca “ce bluză ai” va tinde să fie interpretată în sens negativ. Dacă înțeleg acest lucru, este important să devin conștient de sensibilitățile mele în așa fel încăt să pot gestiona conștient distorsiunile pe care le determină.
Comportamentele de evitare. Anxietatea e loială. Odată ce a validat niște scenarii, se va asigura că mă ajută să le și mențin. Cum face asta? Prin comportamentele de evitare. Dacă evit situațiile generatoare de anxietate, nu voi putea să am dovada că le pot face față. Dacă nu am încredere în oameni, voi evita să cunosc oameni noi. La prima vedere asta mă pune la adăpost de răutatea lor, dar dacă ne gândim mai bine mă și împiedică să cunosc oamenii care să contrazică axioma “oamenii sunt răi”.
Concluziile premature. Anxietatea operează cu concluzii. Și pentru că nu are legătura cu logica, concluziile sunt, de cele mai multe ori, nu numai premature ci și iraționale. Nu știu ce se va întâmpla, deci e periculos. Nu mă sună, deci nu-i pasă. Oamenii sunt răi, deci mă vor răni. Eu le recomand clienților mei ca, ori de câte ori, ajung o concluzie legată de ceva ce face altcineva să verifice dacă este reală. Și să învețe să producă și scenarii pozitive. 98% dintre griji nu se întâmplă niciodată așa că inevitabil constată că scenariile pozitive au mari șanse să fie adevărate.
Vorba reclamei de interes național, eu recomand “consumul responsabil de griji”. Ideea este că, oricât de mult te-ai îngrijora, asta nu te va face să vezi viitorul mai clar. De fapt, pe noi nu viitorul ne sperie ci faptul că nu știm sigur dacă îi vom putea face față. Tot ce reprezintă trecutul nostru a fost mai întăi viitor și apoi prezent. I-am supraviețuit. Am învățat și ne-am antrenat. Așa că, oricât de incert ar fi viitorul, avem mari șanse să îi facem față.
(imagine: http://www.telco-ott.com/)
Leave a Reply