Fericirea, ușurarea, mulțumirea, binecuvântarea, încântarea, amuzamentul, mândria, plăcerea senzuală, răsplata, satisfacția, extazul adică însoțitorii bucuriei. Emoția care ne face ziua luminoasă și către care e mai ușor de mers prin hopurile mai puțin plăcute ale existenței. Edenul plin de fericire către care tindem toți. Semnul ca viața merge în direcția dorită. Dar asta-i partea simplă, adică cea în care bucuria pică bine. Și poate n-o să credeți, dar nu e imposibil să fie diferit.
Lipsa ei are un rol de semnalizare important. În sensul că îmi spune că e cazul să schimb ceva în viața mea. Că poate fac prea multe sau importante compromisuri (că nu spun „nu” adică) și asta mă poate lipsi de mare parte din mândrie și din mulțumire.
Prea multă bucurie, ce duce către efervescență și un fel de energie care îmi fură somnul zile în șir, mă face să fac lucruri continuu și fără de odihnă, o frenezie a minții rezumând pe scurt e poate un semn ca prea mult dintr-un lucru bun se întâmplă. Și dacă la final trec brusc la o tristețe adâncă atunci e chiar un semn de îngrijorare.
Dacă ai ajuns până aici, este firesc să-ți fie greu s-o gestionezi de unul singur. Este nevoie de curaj pentru a cere ajutor, dar asta nu înseamnă că ești slab dacă o faci.
A sta pe picioarele tale înseamnă să admiți când e mai eficient să cauți îndrumare pentru a face față mai rapid și mai ușor atunci când iți e greu. Poate că ai putea răzbi și singur sau poate că este una dintre acele situații în care ai nevoie de o privire obiectivă, de o perspectivă exterioară avizată. Oricare ar fi circumstanțele, nu trebuie să parcurgi drumul singur. Pot fi insoțitorul tău într-o călătorie de regăsire a ta, în siguranță, așa cum te dorești.
Leave a Reply