Dezgustul, disprețul, aversiunea, detestarea și repulsia sunt markeri eficienți ai neplăcerii. Ceva din ce primesc de la realitate nu e pe placul meu sau este purtător de amintiri de experiențe nu tocmai plăcute.
Pot învăța să detest lucruri prin propria trăire sau prin cea a altora, așa că ce detest nu e neapărat trăit ci poate fi doar învățat. Aversiunea poate fi și semn că aș avea de lucru la propria persoană. În mod paradoxal detest sa văd la ceilalți punctele mele slabe ca un reminder permanent al imperfecțiunii proprii. Pentru că oare ce detest în omul pe care îl acuz de lașitate? Ce face el sau faptul că face reală posibilitatea ca eu să fac la fel?
Sa luăm vârful de lance – da, disprețul… Semn clar ca eu cel ce disprețuiește sunt mult mai bun decât semenul meu. Să ne gândim mai bine totuși… Avem (si asta-i bine până la un punct pentru ecologia noastră proprie) tendința de a marca „greșit” aproape tot ce-i „diferit” de propria persoană sau concepție de viață. Uităm adesea că însă lucrurile sunt relative și că, de exemplu, vreo zece kilograme în plusul siluetei sunt una dacă faci poze printre franțuzoaice la Paris și alta dacă faci același lucru într-un McDonalds la New York.
Dacă îndrept spre interior dezgustul sau repulsia sunt în situația în care ele devin o armă distructivă de temut. Disprețul ori dezgustul față de propria persoană mă pot răni cumplit pentru că ajung la nivelul cel mai intim și sensibil al ființei mele. Până la urmă eu sunt persoana cea mai informată despre mine, nu? De-aici și până la auto-pedepsire prin înfometare sau prin însingurare nu e decât un pas.
Dezgustul față de sine însuși este ca un ger cumplit care te lasă înghețat și lasă doar sufletul sa ardă de rușine ca singur semn ca încă ești în lume. Dacă ai ajuns până aici, este firesc să-ți fie greu s-o gestionezi de unul singur.
Este nevoie de curaj pentru a cere ajutor, dar asta nu înseamnă că ești slab dacă o faci. A sta pe picioarele tale înseamnă să admiți când e mai eficient să cauți îndrumare pentru a face față mai rapid și mai ușor atunci când iți e greu. Poate că ai putea răzbi și singur sau poate că este una dintre acele situații în care ai nevoie de o privire obiectivă, de o perspectivă exterioară avizată. Oricare ar fi circumstanțele, nu trebuie sa parcurgi drumul singur. Pot fi însoțitorul tău într-o călătorie de regăsire a ta, în siguranță, așa cum te dorești.
Leave a Reply