Conjugarea omului

Avem trecut, prezent și viitor. Iar asta ne ocupă toată viața. Și nu atât prezentul cât trecutul și mai ales, firește, viitorul. Ce facem cu ele? Păi să le luăm pe rând… În articolul de astăzi ne ocupăm doar de trecut (în poză, o bucățică din trecutul meu).

Trecutul este sediul convingerilor căpătate de-a lungul vieții mele de până acum. Astfel, experiențe din copilărie îmi modelează prezentul de multe ori fără ca eu, proprietarul trecutului meu, să conștientizez cum se întâmplă asta. Așa se face că, oricare dintre noi facem alegeri azi în baza unor axiome învățate cândva și acum de mult uitate. Devine, cred eu, mai mult decât util să înțelegem și să conștientizăm, măcar din când în când, de ce și cum alegem.

Trecutul se ocupă cu citirea viitorului pentru că acolo se află experiența mea de viață iar asta generează capacitatea de previziune pe baza argumentului cu rol de lege numit “știu eu”. Acesta e un lucru pozitiv atunci când mă ajută să generez încredere în oameni, de exemplu, și poate fi bariera din calea înțelegerii realității că omul – oricât de binecunoscut – se schimbă.

Trecutul se mai pricepe și la găzduirea nostalgiei sau a regretului, pentru că de acolo îmi iau amintirile frumoase sau neîmplinirile și le transform în, “ce bine a fost” sau în “ce ar fi fost dacă?”. Poate fi deci generator de tristețe, de neputință sau vinovăție. Și, pentru că trecutul e de neschimbat e poate cu atât mai important să îmi rescriu și renegociez singurul lucru pe care îl pot schimba – povestea mea despre trecutul meu.

Mai are o însușire – mie îmi place s-o numesc “colțul EU POT”. Pentru că noi suntem supraviețuitorii tuturor problemelor și înfăptuitorii tuturor realizărilor de până acum, trecutul – folosit corect – poate fi un furnizor, de multe ori extrem de generos, de încredere în sine.

Noi azi, acum, în chiar secunda asta, suntem produsul tuturor convingerilor, experiențelor și alegerilor noastre. Toate întâmplate deja – trecute adică. Să înțeleg cum am ajuns până aici, să pot alege ce m-ajută și să pot lăsa deoparte ce nu mi-e potrivit poate schimba prezentul. Dar despre asta vorbim curând. Până atunci, care-i povestea ta despre trecutul tău?