Vinovăția – “Atenție! Substanță toxică. Manevrați cu grijă”

(imagine: paradigmwinterguard.blogspot.ro/)

Dacă vinovăția s-ar comercializa, pe ea ar trebui să scrie “Atenție! Substanță toxică. Manevrați cu grijă”. Dar cum nu se vinde ci se schimbă la liber între oameni, vinovăția se experimentează și se manevrează fără avertismente. Deși majoritatea celor care o folosesc sau o resimt au intenții bune, peste o anumită limită, vinovăția nu ne face viețile mai bune ci – dimpotrivă – are exact efectul contrar.

Vinovăția “sănătoasă” este inevitabilă și indică o încălcare de principii morale personale sau universale. Are rol de semnal de alarmă pentru inițierea discernământului și pentru a ne ajuta să fim ce ne dorim să fim, să ne îndeplinim visele.  Are un semn distinctiv. Este limitată în timp și este direct proporțională cu importanța principiului încălcat. Dincolo de aceste limite, vorbim de vinovăție în forma ei distructivă.

Oamenii copleșiți de vinovăție experimentează și alte probleme. Stima de sine scăzută și  sentimentul acut de neajutorare sunt de regulă cei mai buni însoțitori. În ciuda primei impresii, vinovăția este un slab generator de schimbări pozitive pentru că se află mai degrabă în zona pedepsirii sau a autopedepsirii. În plus, aplicată ca mod de stimulare zilnic, creează obisnuință. Așa că dozele următoare de vinovăție vor avea un efect motivațional din ce în ce mai scăzut. De fapt, vinovăția vine la pachet, de cele mai multe ori, cu o stare de inerție care te face mai degrabă să suferi și să simți nevoia sa (te) pedepsești. Nici vorbă să caute soluții.

Care sunt variantele pentru evitarea vinovăției distructive?…

Responsabilitatea – Pedepsirea sau autopedepsirea nu dizolvă efectele greșelii pe care ai făcut-o.  Asumarea responsabilității pentru greșeală, scuzele și solutiile ce vor împiedica repetarea greșelii vor ajuta cu siguranță. Atât pe cel care a greșit cât și pe cei care suportă efectele.

În plus, responsabilitatea mai are un mare avantaj. Ajută la identificarea vinovăției fără stăpân.  Adică cea care se vântură într-o relație atunci când nu vrem să ne asumăm responsabilitatea. Nu pot fi vinovat decât dacă sunt responsabil. Adică dacă stă în puterea mea să fac ceva să schimb situația.

Concentrare pe prezent și viitor – Persoana care se simte vinovată se concentrează pe trecut. De asta nici nu caută soluții.  Concentrarea pe prezent evaluează consecințele, planifică ce e de făcut și vede schimbările în viitor.

Concentrare pe resurse – Persoana vinovată se concentrează pe greșeli și, implicit, pe slăbiciuni. De asta nici nu merită ceva mai bun.  Deci, ce-mi doresc? Să pedepsesc sau să găsesc soluții?… Concentrarea pe resurse ajută la găsirea energiei de care am nevoie pentru a repara lucrurile.

O persoană copleșită de sentimente de vinovăție are nevoie de o privire din exterior care să o ajute să recâștige o perspectivă obiectivă asupra situației, să identifice corect responsabilitatea și resursele pe care le are și le poate folosi în schimbarea situației.