Frica

Anxietatea, preocuparea, consternarea, neîntelegerea, îngrijorarea, teama, spaima, groaza, fobia și panica, adică formele de frică. Cea mai comun trăită dintre emoțiile primare. Poate și pentru că, în formele gestionabile (teama, preocupare, îngrijorare) are un rol adaptativ, de protecție. Frica păzește pepenii, spune un vechi proverb. Ca un regizor iscusit, se folosește inclusiv de experiența mea trecută în timp ce mă ajută să îmi direcționez atenția către probleme actuale sau potențiale si folosește ca unealtă scenariile cu sfârșit nefericit numite consecințe. Se folosește cu abilitate de imaginație (căci ce e după “dacă” din”ce se-ntâmplă dacă” nu există încă) pentru a-mi ilustra pe viu ce o să fie și, are deci ca țintă viitorul. Cât timp eu sunt stăpânul fricii mele, ea mă susține să cred că mă strecor prin viață mai pregătit pentru neprevăzut.

Când însă nu eu sunt cel care e în control ea pune stăpânire pe toată lumea și realitatea mea și orchestrează un coșmar cu consecințe monstruoase din care pare că nu mai am scăpare. Microbi, insecte, boli, traumatisme, catastrofe, până și ceilalți oameni pot deveni actori în filmul pe care frica îl orchestrează pentru mine. Realitatea mea devine ceea ce frica îmi spune că există. Atenția devine o lupă chinuitoare fixată și blocată pe ceea ce frica îmi arată. Îmi spune cu siguranță și claritate că o să mor în timpul atacului de panică. Mă face să încremenesc văzând gândacul . Mă face să urmăresc terorizat orice schimbare legată de corpul meu convins fiind ca pot rata ceva ce însemna salvarea mea. Ma face sa știu că mă voi face de râs, voi fi penibil și că nu are rost să ies din casă. Mă face să nu mă pot urca in avion sau să nu fiu în stare sa spun” nu”.

Frica e ca o avalanșă. Poate începe oricând și când începe te ia pe sus cu lumea ta cu tot. Te lasă în urma vlăguit și deznădăjduit și cu credința că nu vei mai putea trăi în siguranță niciodată. Dacă ai ajuns până aici, este firesc să-ți fie greu s-o gestionezi de unul singur. Este nevoie de curaj pentru a cere ajutor, dar asta nu înseamnă că ești slab dacă o faci. A sta pe picioarele tale înseamnă să admiți când e mai eficient să cauți îndrumare pentru a face față mai rapid și mai ușor atunci când iți e greu. Poate că ai putea răzbi și singur sau poate că este una dintre acele situații în care ai nevoie de o privire obiectivă a unei perspective exterioare avizate. Oricare ar fi circumstanțele, nu trebuie sa parcurgi drumul singur. Pot fi însoțitorul tău într-o călătorie de regăsire a ta, în siguranță, așa cum te dorești.