Mie îmi place să spun că lucrurile mari se fac cu lucruri mici. Să luăm pilula, de exemplu. Da, da, pilula anticoncepțională. La prima vedere, singurele urmări ale pilulei sunt contracepția și, eventual, efectele ei secundare menționate în prospect. Dar, haideți să privim problema, vorba lui Petre Țuțea, mai vulturește, cu perspectivă. Eu cred că tot pilula cu pricina ar fi putut contribui nu numai la schimbarea psihologiei femeii ci și la cea a bărbatului. Și, implicit, ar fi putut influența dinamica relațiilor dintre ei.
Să mă explic… Pilula a permis femeii, pentru prima dată în istorie, să poată face sex fără urmări și, fără perspectiva cea mai tragică a sexului adică fără procreere nedorită. Mai mult, a permis acest lucru fără a mai fi nevoie de colaborarea partenerului sau chiar fără știința lui. O simplă pastilă a făcut posibil ca femeia să aibă parte doar de bucuria de a face sex, dar fără gestionarea post-neliniștii, vinovăției sau blamării stilului de viață. În plus, de vreme ce nu aveau să mai existe urmări care puteau avea nevoie de legalizarea relației, criteriile de selecție au devenit și ele mai palpabile și mai mult orientate pe „acum” (plăcere, planul fizic) și mai puțin pe viitor (abilitățile utile pentru o relație de lungă durată sau o familie). Pe scurt, a devenit posibil ca femeia să privească sexul mai… bărbătește. Din acest punct, devine logic că femeia a avut, tot din acest moment, accesul la hățurile propriei planificări de viața. Ea, și doar ea putea acum decide, iar maternitatea sau întemeierea unei familii se declanșau doar în momentul considerat de ea ca potrivit. Și tot pilula a făcut posibil ca orice femeie să poată experimenta sexual și, deci, să poată avea un termen de comparație și implicit și așteptări legate nu doar de caracterul sau de potența socială sau financiară a partenerulu,i ci din cele strict sexuale.
Să ne gândim puțin cum arăta viața femeii de acum 100 de ani și cum arată viața ei acum. De la programa scolară, axată la vremea aia pe gospodărie, la țelurile încurajate cultural, schimbarea e majoră. Femeile pot face acum cu viața și cariera lor orice doresc. Câștigă, în multe dintre cazuri, la fel precum bărbații sau chiar mai mult. Pot face sex cu cine și când vor, pentru că pănă și morala s-a adaptat pilulei. Bărbații au început să aibă grijă mai mult de cum arată – iar acest lucru se reflectă în creșterile din domeniile cosmeticelor bărbătești și a esteticii. Începe să nu mai fie o supriză ca tatăl copilului să fie cel care rămâne acasă cu cel mic.
Dacă privim relația de cuplu ca pe-o balanță, eu cred că mica pilulă a cam dat de furcă echilibrului. Nu numai pentru că l-a tulburat, dar a făcut să fie necesară rebalansarea comportamentelor. Independență, control, putere, nevoie de protecție, capacitate de decizie, criterii de selecție – toate acestea și nu numai, s-au redistribuit. Iar asta tinde să redefinească relația în sine și rolul partenerilor în cuplu. Doar o pilulă? Sau mai mult de-atât?
(imagine: http://www.huffingtonpost.com/)
Leave a Reply