Sindromul “Centrul universului”

Vestea proastă este că îl avem toți. Suntem ego-centrați, deci viața „e despre mine”, sunt „centrul universului”.  Vestea bună e că de vreme ce îl avem toți înseamnă că e omenesc, deci e normal. Haideți să vedem care sunt simptomele, cum îl recunoaștem, la ce ne folosește și unde ne încurcă.

Forma de manifestare cea mai întâlnită în viața de toate zilele este cea în care cineva face ceva iar eu cred că îmi face mie.  Adică să cred că prietena mea întârzie pentru că nu mă respectă ori pentru că nu contez prea tare pentru ea, sau că soțul meu minte pentru că nu mă respectă, sau că vecinul face gălăgie pentru că vrea să mă deranjeze. Adică, altfel spus, cred că sunt atât de important pentru ceilalți încât ei fac lucruri doar pentru mine.

La ce ne încurcă? De vreme ce eu cred că ce face celălalt e pentru mine sau mai exact împotriva mea, în loc să mă gândesc cum putem rezolva problema, mă duc direct la supărare. Variază doar intensitatea. Adică dacă doar mă enervez sau mă înfurii zdravăn.

La ce ne folosește? Îmi semnalează diferențele dintre ce mă aștept să se întâmple și ce primesc în loc. Adică e momentul la care am de evaluat dacă îmi schimb așteptările sau încerc să le comunic celuilalt.

Ei bine, ideea e că fiecare dintre noi facem ce facem pentru noi, nu pentru alții. Deci dacă eu întârzii regulat asta înseamnă (de cele mai multe ori) că sunt praf la gestionarea timpului și nu că vreau să-mi ingrijorez mama. Ori că, dacă vecinul dă o petrecere o face pentru că vrea să se distreze și, sigur, că îi lipsește educația firească statului la bloc dar scopul lui nu e să nu dorm eu. La fel, dacă mă minte copilul probabil că face asta nu din lipsă de respect, ci doar de frica represaliilor pe care le estimează ca venind cu adevărul. Odată ce mă scot pe mine din centrul universului, am avantajul că mă văd pe mine, dar nu numai atăt. Ceilalți devin și ei vizibili pentru mine. Îi văd, deci am o șansă să înțeleg cum pot contribui la rezolvarea  aspectului care mă deranjează.

Principiul de bază este că, măcar din când în când, e chiar util să conștientizez că nu sunt centrul universului și lumea nu se învârte în jurul meu. Mai are și-altă treabă.